Despre cum s-au nascut Povestile Norilor


Interviu cu scriitoarea Andreea Mihaela Stan, autoarea cartii pentru copii „Povestile Norilor”

– Cand ati inceput sa scrieti povesti pentru copii?

– Prima poveste am scris-o cand eram copil. A fost o mica poveste despre un fulg care zbura. Ulterior n-am mai scris, am crescut, am devenit adolescenta, apoi adult, iar povestile pentru copii sub forma Povestilor Norilor si personajul Zana Norilor au venit la mine in 2006.

– Ce parere aveati despre lectura si scris in copilarie?

– Scrisul a fost parte din mine. Prima data am scris pe pereti, nu pe caiete. Scrijeleam peretii sau ma ascundeam in dulap si desenam litere, imi placea sa ma joc cu literele si cu cuvintele asemeni unor jucarii.

– Ce relatie aveati cu norii cand erati mica?

– Aveam o relatie aparte cu cerul. Mi-aduc aminte ca ridicam privirea catre cer si  ma uitam indelung la albastrul care era de fiecare data altul. Ma intorceam de la scoala pe jos si, privind cerul, ma gandeam ca, daca n-ar fi existat oglinzi pe lume si nimeni nu mi-ar fi spus ca eu am ochii albastri, eu as fi stiut ca am ochii albastri pentru ca simteam asta privind cerul. Asta era relatia mea cu cerul, o stare de impreuna.

– Si cum v-a venit ideea sa scrieti Povestile Norilor?

– De la nori! Aici nu mai este niciun secret. Odata cu aparitia copiilor mei (am doi copii), ceva s-a schimbat in mine, preocuparile mele s-au schimbat si s-au petrecut mai multe lucruri frumoase. Am primit o emisiune radio, pe care a trebuit sa o inventez… Si-atunci m-am gandit la aceasta simbolistica a norilor-emotii, si la aceasta Zana a Norilor, care a venit impreuna cu povestile ei.  Cand spun ca „a venit” – inseamna ca ma asezam la masa de scris sau oriunde, in masina, si scriam povestea, care venea la mine prin mana, pur si simplu. Eram pregatita, eram intr-o stare de asteptare si atunci povestile veneau firesc la mine, pentru ca, de fapt, ele m-au ales pe mine.

– Cum ati observat ca au primit copiii cartea dumneavoastra?

– Mi-a placut ca atat cei de 2 ani si jumatate, cat si cei de 14 ani au gasit in ea raspunsuri, au gasit bucuria si modalitatea de a-si exprima emotiile, de a spune ceea ce simt. Caci despre asta e vorba, pana la urma, in carte, e un ajutor cu care poti sa vorbesti despre lucrurile nevazute, dar simtite.

– Ce le transmiteti copiilor pe care i-ati intalnit astazi in scoala noastra?

– Ca ii iubesc din tot sufletul si le multumesc pentru bucuria pe care mi-au transmis-o, pentru prezenta lor minunata si ii incurajez sa isi iubeasca parintii, mentorii si profesorii, pentru ca sunteti un grup aparte!

– Va multumesc mult pentru intreviu!

– Si eu iti multumesc, Francesca, si te astept sa-mi mai iei un interviu cand vei fi la o revista mai mare sau la un radio!

Interviu reaizat de Ana Francesca Vlaicu, cl. a V-a „Domnita Balasa”

– intalnirea a fost organizata de Scoala Gimnaziala „Anastasia Popescu” in luna martie 2014, in cadrul Festivalului Cartii pentru Copii

 

Reclame

Un răspuns to “Despre cum s-au nascut Povestile Norilor”

  1. SICA SEVASTA STAN Says:

    FELICITARI !!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: